Artroza
Este o afecțiune degenerativă a articulației care poate varia în funcție de severitate, de la durere ușoară la durere destul de severă, chinuitoare. În mod obișnuit, începe cu afectarea țesutului articular flexibil cunoscut sub numele de cartilaj și poate duce la articulații rigide și imobile. Mulți oameni pot suferi de artroză, bărbați și femei, oameni în vârstă și chiar copii. Cel mai frecvent, artroza afectează genunchii, șoldurile, coloana vertebrală și mâinile.
Durerea articulară
„Artrita” este un termen general care se referă la durerea articulară şi la afecțiunile de natură articulară. Afecţiunea articulară cel mai des întâlnită este artroza.
Artroza: o boală articulară degenerativă
Artroza este cauzată de degenerarea progresivă a țesutului moale, numită cartilaj, dintre oasele din interiorul articulațiilor.1 Cartilajul este o pernă sau un „amortizor de șoc" între oase, dar poate deveni dur, fragil sau subțire cu vârsta și utilizarea în timp. Aceste modificări ale cartilajului pot fi însoțite de îngroșarea osului subiacent, de dezvoltarea creșterilor osoase în articulație și de îngroșarea membranelor articulare, care determină îngustarea spațiului articular. Cartilajul poate, de asemenea, să se desprindă de os, lăsând capetele expuse și frecându-se unul de celălalt, iar ligamentele se pot deteriora sau slăbi.1 Rezultatul este rigiditatea, durerea și inflamația articulară.
Simptomele artrozei pot:1,2
- Afecta mai multe articulații, inclusiv ale mâinilor, genunchilor, șoldurilor și coloanei vertebrale
- Deveni mai grave în timp
- Cauza dureri articulare și rigiditate, care pot fi mai grave după ce vă odihniți sau nu mișcați articulația pentru o vreme
- Limita mișcarea articulațiilor și flexibilitatea, deoarece articulațiile afectate nu se pot îndoi la fel de ușor sau cu toată libertatea de mișcare
- Cauza dureri cronice și dizabilități severe în cazuri extreme și pot afecta activitățile zilnice normale, cum ar fi mersul pe jos, urcatul scărilor sau deschiderea borcanelor.
Factori de risc ai artrozei
Artroza poate apărea la orice vârstă, dar mai frecvent la persoanele în vârstă.
De asemenea, femeile prezintă un risc mai mare de a dezvolta artroza comparativ cu bărbații. Oamenii dezvoltă artroza, de obicei, începând de la 40 de ani până la o vârstă înaintată. Leziunea unei articulaţii poate provoca, de asemenea, artroza, uneori la mulți ani după leziune.1
Există mai multe modalități de a ajuta la ameliorarea durerii din artroză și de a vă păstra mobilitatea:
- Leziunile unei articulaţii pot crește riscul de apariție a artrozei în viitor (de exemplu, cotul tenismenului). Aveți grijă să nu suprasolicitați o articulație vătămată sau dureroasă și încercați să evitați mișcările articulare repetitive sau excesive
- Dacă sunteți supraponderal, scăderea în greutate poate ajuta la reducerea tensiunii asupra articulațiilor care susțin greutatea, cum ar fi genunchii și șoldurile1,3
- Exercițiul fizic regulat și/sau terapia fizică cu exerciții de întărire pot ajuta la reducerea durerii și stresului asupra articulațiilor1,3
- Utilizarea ajutoarelor pentru mers, cum ar fi un baston, o cârjă sau un cadru sau folosirea suporturilor articulare, pot ajuta la reducerea tensiunii asupra articulațiilor3
- Terapia cu căldură, acupunctura sau tratamentul TENS* pot ajuta la controlul durerii3
- Opțiunile de tratament pentru artroza includ analgezice eliberate fără rețetă, creme care conţin antiinflamatoare (AINS)†, glucozamină și/sau condroitină sau injecții3
Dacă aveți artroză, discutați cu medicul despre opțiunile de tratament. De asemenea, puteți lua în considerare să discutați şi cu un alt profesionist din domeniul sănătăţii, cum ar fi farmacistul, fizioterapeutul sau nutriționistul.
*TENS = stimulare nervoasă electrică transcutanată
†AINS = medicament antiinflamator nesteroidian"
Referințe:
1. Arthritis Care UK. Living with Osteoarthritis Booklet. November 2009.
2. Royal Australian College of General Practitioners. Guideline for the non-surgical management of hip and knee osteoarthritis. July 2009.
3. Zhang W, Moskowitz RW, Nuki G, et al. OARSI recommendations for the management of hip and knee osteoarthritis, Part II: OARSI evidence-based, expert consensus guidelines. Osteoarthritis Cartilage 2008; 16: 137-62.